Oriunde ma uit , vad o parte din o poza..Frumoasa sau nu, ma imbratiseaza cate una in fiecare zi. Un zambet sincer, o parte luminata de sosea…fulgii de zapada din lumina..
Era o vreme cand ma opream pe drum..in barul nostru, luam unirea si-mi aprindeam o tigara. Te asteptam sa vii cu atata drag iar inima imi batea atat de tare incat ameteam. Ma uitam la peretii inegriti de fum si la fetele lor ,colegi de bautura… ca timpul sa treaca mai repede. Vroiam sa-ti simt mirosul, sa-mi pun capul la tine pe piept, sa stiu ca nu vei pleca… Dar, eu aveam sa plec..si sa nu ma mai intorc niciodata . Ma trezesc acasa, unde mama se pierde din nou, urla apoi plange, el pleaca de acasa…iar eu raman singura cu ea si o ascult cuminte de pe scaun, incolacita de frig. Un revelion de acum prea mult timp, eu si frati-miu , in sufragerie asteptand sa se puna masa, ma pitisem la cazemata, locul unde scrajeleam cu o lingurita peretele. Facusem o gaura cat o para si inca decat eu stiam de ea. Esta ma facea prea fericita…apoi dans, iar apoi cearta. Somn, inmormantare, ea plangea, flori…eu ii faceam poze langa maica-sa. Faceam dragoste pentru prima data si ma gandeam ca mi-e foame, el era prea ud pe spate, iar jaluzelele de la geam mult prea murdare. Aveam de gand sa-I atrag atentia sa le mai stearga. Cainele! A fugit cainele. Mama m-a pus sa-l caut….a plecat din curte..si nu s-a mai intors. Atat de drag imi era de el, l-am cautat mult timp..nu l-am gasit..niciodata. Vin, lumanari,muzica buna si discutii interesante, unele seri in noua mea casa din Bucuresti……
Toate astea, si inca atat de multe…vreau sa scap. Nu pot sa nu ma intreb, “oare cand scapam de trecut?”. Parca toate lucrurile ramase fara rezolvare, inca traiesc…. prin mine si prin tine.
Aceste lucruri pe care le-am trait decat o data, aceste lucruri pe care nu le-am rezolvat, acele lucruri care ne-au facut sa ne simtim la apogeul sufletului nostru, lucrurile care ne-au salvat, care ne-au schimbat viata …nu pot fi uitate. Scapam de trecut cand vom intalni ceva mai mult, ceva mai sensibil, cineva mai drag…
Si apare intrebarea..” Daca nu va aparea asa ceva niciodata?”. Tind sa cred ca da, dar daca nu…… tu si cu mine, am simtit si am trait totul SINCER. Dragostea a fost adevarata, supararea la fel, prieteniile pe viata….
Va trebui sa ne impacam cu ideea ca am trait ceva mai mult decat restul, ca am avut ce altii niciodata, si ca timpul nu poate schimba nimic din tot ce a fost….Nici nu vindeca, nici nu raneste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu