Ce trebuie sa faci de revelion?

*Trebuie sa nu uiti cine esti(cutarescu a lu’ ionica din vale)
*Trebuie sa nu uiti unde te duci( la popescu c’are visinata)
*Trebuie sa stii cum ajungi acolo( pe joaselea, sau calare)
*Trebuie sa stii cat bei( ca sa nu ti se usuce gatu’ in caz ca ai numarat gresit)
*Trebuie sa stii cine vine( in caz ca vine Florica, sa nu uiti sa faci baie..poate cine stie..)
*Trebuie sa urezi anu nou bun, acum, cat esti treaz ( ca la 12 noaptea o sa ai chef de scandal)
*Trebuie sa nu-ti fie rusine sa mergi cu mana goala( asa e romanu, nesimtit!)
*Trebuie sa stii drumu inapoi( nu te baza pe vecinu’ Mitica, ca te baga’n groapa)
Si maine…mai vorbim noi ..daca iti mai aduci aminte….;)

Pauza de vis: “ Am luat trenul impreuna.."

Am luat trenul impreuna..E prima oara cand nu mai imi pasa de nimic...de mine... De data asta sunt cu tine si imi place prea mult.. Am luat trenul impreuna..Iti vine sa crezi?? Acum ceva timp, uitasem sa mai sper..ca o sa te mai vad vreodata..Mi se pare ca viata s-a intors acum...nu stiu daca e bine sau rau...dar esti aici, nu? Asta insemna ceva. Este chiar ciudat.Ai disparut, ai aparut, ai tacut apoi ai vorbit, si acum....impreuna....in tren..
Cineva isi bate joc de mine...se joaca, sau chiar este destept! nu mai exista coincidente..tu si cu mine..suntem de acum, un plan..

Neincrederea, un cerc vicios?

Te uiti in ochii celuilalt si simti ceva in stomac.”ce o fi cu privirea asta?..” si apoi te uiti si tu la el asa si el crede acelasi lucru, se uita din nou la fel…si asa mai departe. In cerc ne invartim, de priviri ,apoi in schimb de vorbe , apoi in schimb de certuri…si in final in schimb de fapte. Nu vrem raul celuilalt dar ne simtim amenintati...si ne protejam prin-un comportament asemenea. Dar, “Daca ne-am inselat de la bun inceput, de privire?”
Uneori e greu sa spui ca ti se pare ceva mai mult la persoana decat arata. E greu fiindca ideea ta, poate devenii ideea celuilalt. Nu vrei sa acuzi, vrei doar sa stii mai exact, sa te informezi. “Si cum poti formula asta..?”.. “Auzi, mi se pare ca tie iti place de prietenul meu.., e doar o banuiala, trebuia sa te intreb”, sau “ Scuze ca-ti spun..nu trebuie sa te simti nasol si nici ca nu am incredere( ca defapt nu am)…dar, ai facut schimb de numere cu stii tu..”
Nu merge asa niciodata. Oricand te crede un mai putin prieten decat erai, un om paranoia, unul care insusi face asemenea greseli….sau pur si simplu sacaitor. Mai mult tine de oamenii care ii alegi sa-ti fie in preajma. Daca ma intrebi cum fac eu…ti-as spune ca pun cartile pe masa fara sa imi pese. Le arunc… nu le pun. Iti spun “uite..asta ma deranjeaza…sau asta mi se pare aiurea, poti sa raspunzi cu da sau nu si terminam dicutia”. In general felul in care se raspunde este mai important decat raspunsul in sine. La fel si stilul meu direct, preteaza unor persoane nu tuturor… si imi asum riscuri in felul asta..
Oferi neconditionat incredere…fiindca stii ca vei primii in consecinta. Si cand nu se intampla asa, cercul se rupe...pentru prima data. Atunci te pacaleste, te dezamageste si te impinge in extrema cealalta . Asta insemna ca ne putem increde in neincredere, ca-si face treaba in cerc vicios, mai bine ca increderea,….este chiar comic de tragic…

Pauza de vis:"E dimineata??"

...ma scol, ca traznita dupa bautura de aseara. Ma scarpin pe spate inca stand pe marginea patului, privesc pe geam si ploscai din buze."Cafea sau apa??". Imi pun cipicii in picioare si fug la bucatarie. Doi metrii jumatate de chin. Ma dor muschii deja. Ma hotarasc la cafea. Ma aplec sa iau ibricul, dau cu capul de bufet, cand ma ridic mai dau o data.fuck!! Pun apa, pe drum reusesc sa mai vars un pic din ea ,dar o pun pe aragaz, pun si cafeaua si las la fiert...fiiiuu. Ibricul pica intr-o parte,"gratarul asta..", incerc sa-l indrept, pica si in cealalta si apoi pica detot.Cafeaua sare pe mine si pe jos, pe peste tot defapt...Inchid focul."destula cafea,beau apa..". Ma duc la baie, iau pamatuful sa strang pe jos, unde alunec sa-mi sparg capul..Ma intorc, ridic ibricul, si iar dau cu capul de bufet.."pana meeaaa!!!" plec si nu ma mai intorc.
..imi iau hainele si ziarul, bocancii de munte si salopeta de ploaie si fug la prima cafenea. "unde dracu am pus cheile...????"....

A avea rabdare insemna a renunta?

Trebuie sa fie ceva la care ne gandim in fiecare zi. Tu, ca si mine, ai sigur o dorinta care inca nu s-a implinit . O ai de ceva vreme si ai ajuns sa te gandesti ”oare cat mai dureaza?”. Am avut o gramada de rabdare pana acum..a trecut ceva vreme…asta insemna ca nu se va implini niciodata…sau “trebuie sa am rabdare?”Timpul se masoara diferit cand este vorba de rabdare..dar oare ne putem controla timpul daca ne controlam rabdarea?
Trebuie sa ne impunem un inteles diferit rabdarii. Noi il intelegem ca fiind o stare de calm, de autostapanire, uneori de indiferenta. .Insa sunt stari foarte greu de controlat. Dar, daca nu i-am spune ”rabdare“ si i-am spune “uitare”…nu cumva lucrurile ar fi mult mai simple?
Nimeni nu vrea sa inlocuiasca termenul cu un asemenea cuvant, deoarece suna a renuntare. Uitare insemna a sterge definitiv din memorie. Dar, ni se intampla ca uitam dar dupa o perioada de timp ne trezim cu mirarea “uitasem de asta! Cum de mi-am adus aminte!”. Memoria reactioneaza la stimuli. Si face asta intotdeuna..! Un pic de incredere in aceasta capacitate a corpului nostru…poate aduce intelesul dorit asupra “rabdarii”.
Deci, plecand de la ideea ca uitam dar nu definitiv, si ca ne vom aduce aminte atunci cand un stimul dorit de noi ne surprinde, putem sa avem cea mai mare incredere in uitare. Chiar mai mult ca in memorie!
Un exemplu este atunci cand ne dorim o atentie din partea unei persoane. Nu o primim si astfel ne propunem sa uitam. Atunci cand se intampla sa primim atentia, ne aducem imediat aminte, fara ca sentimentele sa aibe de suferit. Este ca un fel de conservare a sentimentelor prin uitare. Iar tocmai din acest fapt ii putem atribuii termenul de rebdare.
Asa cum “a renunta” implica “a uita”, asa “a renunta” implica “ rabdare”. Deci putem spune ca a avea rabdare insemna a renunta. Dar iarasi acest lucru nu trebuie inteles in forma lui obisnuita, ci trebuie privit din punctul in care renuntarea insemna uitare implicit conservare.
In univers “Nimic nu se pierde, totul se transforma”.

Pauza de vis: "Mainile tale mi-au spus.."

Mainile spun..vorbesc mult despe noi...De unde crezi ca am stiut? cum crezi ca te-am putut alege asa usor...cum le tineai impreunte, apoi cum apucai cu mana dreapta sticla si o duceai incet la gura...felul in care iti aprindeai tigara...stiam pana si ce lucrezi.." habar n-ai cine sunt." te-ai inselat.Eu in schimb am avut dreptate in tot...ciudat sau nu...nu ma gandesc..nu intreb..eu pur si simplu stiu.Un om m-a intrebat, cum de m-am putut indragostii de cineva pe care nu-l cunosc..Si i-am raspuns ca este foarte adevarat, insa clar fiecare le are pe ale lui...tu orator..el ascultator...eu..cu o intuitie si un simt al alegerii mai dezvoltat. Nu ma poti intelege...nici eu pe tine.
Ne gasim uneori unii pe altii la mijlocul drumului. Evident, fiecare din noi a parcurs o parte importanta si in final niciunul nu se poate intoarce din drum pentru a-i lasa loc celuilalt sa termine ceea ce a inceput.Practic ,eu si cu tine, ori ramanem blocati la mijloc, ori trecem unul pe langa altul....
As ramane la mijloc..macar pentru o vreme ,atat cat sa privesc in tine...apoi ti-as spune "drumul bun" ...fiindca stiu ca ti l-ai ales deja de mult timp....

Cand scapam de trecut?

Oriunde ma uit , vad o parte din o poza..Frumoasa sau nu, ma imbratiseaza cate una in fiecare zi. Un zambet sincer, o parte luminata de sosea…fulgii de zapada din lumina..
Era o vreme cand ma opream pe drum..in barul nostru, luam unirea si-mi aprindeam o tigara. Te asteptam sa vii cu atata drag iar inima imi batea atat de tare incat ameteam. Ma uitam la peretii inegriti de fum si la fetele lor ,colegi de bautura… ca timpul sa treaca mai repede. Vroiam sa-ti simt mirosul, sa-mi pun capul la tine pe piept, sa stiu ca nu vei pleca… Dar, eu aveam sa plec..si sa nu ma mai intorc niciodata . Ma trezesc acasa, unde mama se pierde din nou, urla apoi plange, el pleaca de acasa…iar eu raman singura cu ea si o ascult cuminte de pe scaun, incolacita de frig. Un revelion de acum prea mult timp, eu si frati-miu , in sufragerie asteptand sa se puna masa, ma pitisem la cazemata, locul unde scrajeleam cu o lingurita peretele. Facusem o gaura cat o para si inca decat eu stiam de ea. Esta ma facea prea fericita…apoi dans, iar apoi cearta. Somn, inmormantare, ea plangea, flori…eu ii faceam poze langa maica-sa. Faceam dragoste pentru prima data si ma gandeam ca mi-e foame, el era prea ud pe spate, iar jaluzelele de la geam mult prea murdare. Aveam de gand sa-I atrag atentia sa le mai stearga. Cainele! A fugit cainele. Mama m-a pus sa-l caut….a plecat din curte..si nu s-a mai intors. Atat de drag imi era de el, l-am cautat mult timp..nu l-am gasit..niciodata. Vin, lumanari,muzica buna si discutii interesante, unele seri in noua mea casa din Bucuresti……
Toate astea, si inca atat de multe…vreau sa scap. Nu pot sa nu ma intreb, “oare cand scapam de trecut?”. Parca toate lucrurile ramase fara rezolvare, inca traiesc…. prin mine si prin tine.
Aceste lucruri pe care le-am trait decat o data, aceste lucruri pe care nu le-am rezolvat, acele lucruri care ne-au facut sa ne simtim la apogeul sufletului nostru, lucrurile care ne-au salvat, care ne-au schimbat viata …nu pot fi uitate. Scapam de trecut cand vom intalni ceva mai mult, ceva mai sensibil, cineva mai drag…
Si apare intrebarea..” Daca nu va aparea asa ceva niciodata?”. Tind sa cred ca da, dar daca nu…… tu si cu mine, am simtit si am trait totul SINCER. Dragostea a fost adevarata, supararea la fel, prieteniile pe viata….
Va trebui sa ne impacam cu ideea ca am trait ceva mai mult decat restul, ca am avut ce altii niciodata, si ca timpul nu poate schimba nimic din tot ce a fost….Nici nu vindeca, nici nu raneste.

Pauza de vis: “Mai bine imi aprind o tigara..”

…sunt pierduta cu tine, undeva doar noi doi, singuri la apus, pe un deal de la marginea unui oras aglomerat.
Tu ai sclipirea raului in ochi, la mine si la cer privesti fara a intelege diferenta. Esti omul cu lama. Ma vei omori si vei pleca . Te intorci pentru un moment si te uiti spre sosea.Vandul bate mai tare de acolo, si parul ti-l rascoleste ca la un om nebun...el te stie...Te intorci la loc, inclini capul, iar acum nu ti se mai vede decat zambetul, printre suvitele de par. Unul care-mi aduce aminte de prima mea dragoste…ratata...Continui sa zambesti dar te misti incet spre mine, te opresti, bagi mana in buznar si imi scoti o moneda. O voi purta in mana, pe drumul meu…ales de tine.Va trebui sa-i platesc portarului.. Acum, imi semeni cu un batran ce ma servea cu bomboane, foarte demult, dar care a murit…
Te asezi langa mine in fund.
- mmmm….aa ! stii, ce urmeaza sa fie..poate ca o sa te doara…poate ca nu..Vorbesti incet dar rece .Din cand in cand tragand cu pofta aerul in piept. Nu trebuie sa taci, imi spui, poti sa vorbesti ce vrei, macar atat..nu?
Imi amintesti de o poveste, de o clipa ,de o vorba spusa de mine la suparare si imi pare atat de rau…
-te-am adus aici sa ma razbun si ma mir ca mi-ai cedat, asa usor. Uite-te la tine, o bucata de carne fara viitor. Fara viitor pe bune, nu? Razand iar, mai tare.
Ma apuci cu mana de obraz si ma strangi . Semeni cu un om mare care ma strangea de obraji in fata clasei, spunandu-mi porecla si razand, toti, copii si el…
- tu auzi ce spun??ti-am zis sa te ridici!!
Tu te-ai ridicat de ceva timp si nu te-am vazut, de auzit nici nu mai vorbesc. Ma pui sa ma intorc si sa ma uit la apus. Ma intrebi numele si varsta, desi ma cunosti, ma intrebi daca stiu ce fac aici cu tine, daca vreau sa plang si ultimele cuvinte.
Tac.Iau banutul si il pun in mana stanga, ma gandesc la trecut si ma uit la cer.Intr-o parte rosu, in alta galben…iar de sus se scurge albastru, mult.E ca o mare, unde te iubeam pe tine, si uite, la mijloc intre culori, e sufletul meu.
-ce-mi doresc?? scot pachetul. Mai bine-mi aprind o tigara….

Bricheta face clic, si trag in piept….

Unde ne ducem dupa ce ne despartim?

Suntem tineri, 20 ,30 de ani , 40 tot tineri ne numim si ce facem? Tu ce faci acum? Eu ma gandesc la ce ti-as putea scrie tie,singura. Unii o numesc pierdere de vreme sau o metoda de a ma detasa de situatia mea.Singura.
Indiferent de varsta pe care o avem..ne alegem niste drumuri, voit sau nu, ele ne duc la bine sau la rau. Asta insemna sa fii la mana destinului... Desi drumul relatiilor noastre amoroase ar trebui sa fie unul sigur, simplu si comun, el uneori se desparte in doua. Ne luam la revedere de la tot ce a fost si privim in viitor."Si? acum ce urmeaza sa fac?"
Fetele isi aleg drumul deja cand au un altul in viata lor. Este mai mult o regula acum de a te desparti de cineva, doar cand un alt print fermecator bate la geam. Ele nu pot sta singure o zi, o saptamana. Doamne fereste mai mult de atat, asta ar insemna depresie sau chiar mai rau.Dar totusi au un obicei sa-si cumpere haine noi, bujuterii sau hai sa spunem, mancare pe indestulate,toate astea in ideea ca ele sa se simta mai bine. Dar NU. Sunt lucruri pentru viitorul si mult speratul prieten..
La polul opus baiatul se ineaca. Da! Se ineaca in bautura, in voma urmata dupa bautura:))), apoi in vorbe aruncate la nervi in fata prietenilor si....in plans foarte probabil, fiindca nu vrea niciodata sa recunoasca.
Acum, daca stau sa ma gandesc, nu sunt pe niciunul si nici n-as vrea vreodata. Mai repede ma vad razand cu baietii in oras la o bere, sau sa mai stropsesc culoare intr-un tablou.....haide bai ma lasi!!!
Acum, serios, ce facem dupa ce ne despartim? Eu m-am dus la mare, tu te-ai dus la maica-ta, el s-a dus la amanta, celalalt la crasma si tot asea.......Dar una peste alta este pentru un mai BINE, nu?

Ce inseamna o relatie profesionala fara..prietenie?

Sunt cateva lucruri in lume care nu pot exista fara alte lucruri care sa le sustina. Uneori acele lucruri nu au o importanta atat de mare, alteori, se dovedesc a fi cruciale. Spre exemplu unii oameni nu pot face o alegere fara sfatul mamei sau lucrurile simple precum diminetile fara cafea si tigari… Este vorba despre acele mici sau mari situatii in care ne trezim ca nu stim ce sa facem daca nu avem un un lucru, o persoana, un obiect ,o idée…in cele din urma…o pereche.
Si cum toate situatiile de pana acum par atat de normale, oare o relatie profesionala intre doua persone poate rezista fara prietenie? Foarte curand m-am trezit in situatia de a ma comporta prietenesc cu o persoana cu care am o relatie profesionala fiindca lucram impreuna, insa am senzatia unei proaste interpretari, chiar una realista. Vorbe precum “ hei, ce mai faci? Sau Tu pe unde mai iti pierzi serile la bere?” sunt interpretate mai mult ca fiind un flirt sau o autoinvitatie, sau pur si simplu o conversatie cu un scop ascuns. Ce ar insemna ca relatia noatra sa fie doar “ Da-mi te rog obiectul de pe masa. Buna seara. La revedere. Sper ca nu te-am deranjat”.?
Acum sau mai tarziu, apare o situatie in care cu sau fara voie, trebuie sa raspunzi la o gluma facuta de colegul sau poate chiar o situatie in care trebuie sa-l ajuti cu adevarat. Atunci nu mai incap ganduri de “strict profesional” si o sa fie cu atat mai ciudat de reactionat lucid si corect.
Si atunci, apare intrebarea, “ care este inceputul unei relatii de prietenie cu o persoana legata professional fara sa existe interpretari eronate?”
Tacerea, primul semn de autoizolare si frica. Frica de necunoscut, sau de complicatii care sa strice tot ce mai este cladit….frica in fine de ce? Ce te poate retine in a avea o conversatie la cafea cu o colega sau coleg despre petrecerea timpului liber, dezamagiri sau fericiri? Prietenia poate creea o atmosfera, si stii asta cand mergi la o bere in oras cu persoanele preferate. Cu atat mai bine te-ai simti cand impaci doua sau mai multe lucruri in acelasi timp cu o persoana.
Dar, revenind la relatia mea de prietenie cu colegul, cand ti se raspunde cu “ nu.da.nu stiu. Salut si mai vorbim..” toate posibilele sanse de a ne intelege sunt reduse . Trebuie sa existe un echilibru intre siguranta si nesiguranta, intre lucruri spuse si nespuse, iar prietenia se impaca bine undeva la mijloc.
O relatie profesionala nu poate sa o duca mult fara o cunoastere din ambele parti a ceea ce se cere , a ceea ce se doreste. Ele impreuna duc la lucruri frumoase probabil la acele dimineti in care “ ea- iti aduc si tie o cafea? el-da te rog ! ea- ma gandeam eu ca vrei…;)”.